ZONELE PISCICOLE DIN APELE DE MUNTE

Zona păstrăvului. Cuprinde pâraiele de munte, de la izvor şi până ce panta scade şi capătă,
prin concentrarea mai multor afluenţi, caracterul unui râu. Apa este rece, limpede, cu un curs rapid şi
învolburat din cauza pantei şi stâncilor. Cantitatea de oxigen dizolvat în apă oscilează între 7—9
cm3/l. Obişnuit, temperatura nu trece în timpul verii de 17° C, iar iarna nu coboară sub 1° C, ceea ce
indică o amplitudine relativ mică; pH-ul apei are valori în jur de 7. Fauna şi flora sunt relativ slab
reprezentate, prezenţa lor fiind afectată de cursul rapid (gradul de torenţialitate), temperatura scăzută a
apei, natura albiei etc. Sunt întâlnite aici, dintre vegetale, alge si muşchi, iar dintre elementele faunei
se remarcă prezenţa speciilor din ordinele Plecoptera, Trichoptera, Efemeroptera, Diptera şi, în
special, a crustaceului Gammarus pulex. Hrana exogenă a peştilor este formată din insectele ce trăiesc
pe vegetaţia de pe maluri. După condiţiile de hrană, apele din această zonă au o capacitate biogenică
mijlocie. Ele sunt propice existenţei păstrăvului (Salmo trutta-fario), alături de care se mai întâlnesc
Cottus gobio (zlăvoaca), Phoxinus phoxinus (boişteanul) şi Noemacheilus barbatulus (grindelul).
Zona păstrăvului este cuprinsă, obişnuit, între (200) 700 şi 2 000 m altitudine şi însumează o
lungime a reţelei hidrografice de circa 10%.
Echilibrul biologic al unora din apele cuprinse în această zonă a fost zdruncinat din cauza
unor acţiuni cum ar fi, de exemplu, despădurirea malurilor, fapt care a defavorizat păstrăvul, creând,
totodată, condiţii de dezvoltare altor specii. Astfel se explică invadarea unor porţiuni ale zonei
păstrăvului de către Barbus meridionalis petenyi (moioaga) şi de către ciclostomul Eudontomyzon
danfordi (chişcarul).
Zona lipanului. Urmează după zona păstrăvului şi cuprinde apele râurilor de munte, care
continuă să fie limpezi şi reci. Se remarcă faptul că apa se tulbură mai des şi se limpezeşte mai greu;
de asemenea, temperaturile înregistrează variaţii ceva mai mari în timpul anului (circa 20° C).
Oxigenul dizolvat scade la 6-7 cm3/l, iar pH-ul înregistrează valori între 7-8. Vegetaţia, pe lângă alge
şi muşchi, mai cuprinde o serie de fanerogame al căror număr şi varietate cresc în raport de stabilitatea
albiei. Fauna este mai bogată, atât calitativ cât şi cantitativ. Apele acestei zone pot fi caracterizate ca
având o capacitate biogenică de la mijlocie la ridicată, în aceste condiţii, pe lângă păstrăv, predomină
lipanul (Thymallus thymallus). Peştii „însoţitori” sunt constituiţi din Hucho hucho (lostriţa) care, în
unele porţiuni favorabile existenţei sale, devine preponderentă, Leuciscus cephalus (cleanul),
Phoxinus phoxinus (boişteanul), Chondrostoma nasus (scobarul), Lota lota (mihalţul), Noemacheilus
barbatulus (grindelul), Cottus gobio (zglăvoaca). Şi în această zonă, unele modificări ale condiţiilor de
mediu, ca şi pescuitul neraţional, au creat condiţii de extindere a mrenei vinete.
Zona scobarului. Cuprinde cursul inferior al râurilor de munte, cu adâncimi mai mari, cu un
grad de limpezime mult scăzut, fiind ape mai mult tulburi; panta lină reduce mult din viteza apei, fapt
care favorizează depunerea nisipului şi chiar a mâlului. Cantitatea de oxigen dizolvat oscilează între 5- 6 cm3/l. Temperatura apei ajunge vara la 23-25°C; creşte sensibil amplitudinea oscilaţiilor termice
anuale. Variaţiile de debit sunt importante, caracterul lor fiind mult influenţat de gradul de împădurire
al bazinelor de recepţie. Vegetaţia acvatică este mai bogată, iar fanerogamele se înmulţesc şi ca număr
şi ca specii. Fauna cuprinde, de asemenea, mai multe specii; în special se înmulţesc insectele ce zboară
la suprafaţa apei.
Condiţiile din această zonă determină clasificarea acestor ape în categoria celor cu capacitate
biogenică ridicată. Specia dominantă este scobarul (Chondrostoma nasus), fapt ce determină şi
denumirea zonei. Frecvent, se întâlneşte mreana vînătă (moioaga) - (Barbus meridionalis petenyi),
apoi Leuciscus cephalus (cleanul), Alburnoirles bipunctatus (beldiţa), Gobio gobio (porcuşorul), Lota
lota (mihalţul) şi, în unele cazuri, păstrăvul curcubeu, lipanul şi lostriţa.