Lostrita - HUCHO HUCHO

Caractere morfologice. Este cel mai mare reprezentant al familiei. Are un corp alungit şi
gros, lung de 1,2-1,5 m şi atinge 10-20 kg. Obişnuit are 2-5 kg, capul reprezintă 22,7-27,9% din
lungimea corpului şi se termină cu o gură largă, înălţimea corpului reprezintă 15-20% din lungime
(fig.). Coloraţia pe spate este cenuşie-ruginie, iar flancurile şi abdomenul albe-argintii. Jumătatea
superioară a corpului, inclusiv dorsala şi caudala, sunt acoperite de pete negre. Dimorfismul sexual
este puţin pronunţat: botul masculilor este mai ascuţit, iar coloraţia mai închisă, în special pe abdomen,
înotătoarele sunt cenuşii sau roşcate şi, cu excepţia dorsalei şi caudalei, sunt lipsite de pete.
Răspândire. Este o specie endemică în bazinul Dunării. La noi, este întâlnită în câteva râuri:
Tisa, Viseu, Bistriţa, Dorna, Cerna, Borşa etc. (fig.).
Ecologie. Trăieşte în apele nurilor sau fluviilor, manifestând preferinţe pentru locurile cu curent puternic, vârtejuri, repezişuri şi zone de stâncării calcaroase.
Reproducere. Are loc primăvara, în lunile aprilie-mai, când lostriţa se deplasează în locurile
de „boişte", situate în amonte de staţiunea obişnuită de zona lipanului, reuşind să treacă peste
obstacole de l-1,5 m înălţime. În pietrişul sau nisipul de pe fundul albiei, femela sapă o adâncitură de
aproximativ 30 cm, în care depune icrele ce vor fi fecundate de unul sau mai mulţi masculi. O femelă
produce, la un kilogram din greutatea corpului, 1600-3200 icre. Cele mai bune icre se obţin de la
femelele de 4-6 kg. Icrele, de culoare galbenă-portocalie, au diametre între 4,8-6 mm. Ecloziunea se
produce după trecerea a circa 270 grade-zile. Larvele, până la resorbţia pungii viteline, stau nemişcate,
după care devin foarte active. Ele rămân la locurile de ecloziune circa un an. În primul an, lostriţele
ajung la 15-25 cm, .peste 30 cm după doi ani, 40-'50 cm si în jur de un kilogram la trei ani, iar după
vârsta de 6 ani ajung la 70-85 cm si 4-6 kg. Maturitatea sexuală se atinge la 5 ani.
Hrana. Este diferenţiată în funcţie de vârsta si anotimp. Ea constă, în stadiile de tinereţe, din
plancton şi insecte, apoi aproape exclusiv din peşti (Chondrostoma, Barbus meridionalis, Leuciscus
cephalus, Alburnoides, Phoxinus, Gobio), broaşte, şoareci de apă si chiar păsări, înmulţirea şi existenţa
lostriţei sunt afectate de duşmani naturali, paraziţi, bacterii sau ciuperci ca Saprolegnia, ca şi de
braconaj sau de poluarea apelor.
Pescuit. Este permis între l iunie şi 31 decembrie, pe bază de autorizaţie specială, cu undiţa,
dimensiunea minimă admisă la lostriţa fiind de 65 cm. În râurile populate cu această specie, pescuitul
cu momeli artificiale este interzis.
Creştere. Deşi au fost formulate numeroase rezerve referitoare la înmulţirea artificială a
lostriţei, încercările mai recente din ţara noastră, la păstrăvăriile Făina şi Valea Putnei, au dat rezultate
promiţătoare. Astăzi, lostriţa se mai creşte în păstrăvăriile Poiana Mărului, Oieşti, Gilău, Ceahlău şi brade trandafir.