FACTORI Şl RELAŢII CE INFLUENŢEAZĂ SALMONIDELE

Studiul biologic al apelor de munte comportă analizarea raporturilor dintre vieţuitoare şi
mediul anorganic care le influenţează existenţa, precum şi relaţiile dintre populaţiile de vieţuitoare, cu
accentul asupra populaţiilor de peşti.
Amenajarea şi valorificarea apelor de munte este o sarcină destul de dificilă şi complexă, în
care intervin un mare număr de factori şi influenţe de care trebuie să se ţină seama. De aceea, cunoaşterea lor este o condiţie absolut necesară pentru realizarea acestui obiectiv, la nivelul
exigenţelor actuale. Valorificarea ştiinţifică a apelor de munte ar permite o producţie anuală de 20—
100 kg/ha, ceea ce reprezintă un aport economic şi alimentar demn de luat în consideraţie.
Este cunoscut faptul că diversele asociaţii de plante şi animale (biocenoze) din apele de
munte, împreună cu mediul abiotic în care trăiesc, constituie ecosisteme. Acestea realizează un
permanent schimb de energie, constituind un ciclu, pornind de la prelucrarea energiei luminoase şi
utilizarea ei de către producătorii reprezentaţi de planctonul vegetal, plante verzi şi unele bacterii, care
prin fenomenul de fotosinteză produc biomasă vegetală. Pe seama acesteia trăiesc consumatorii, care
pot fi primari (zooplancton, peşti fitofagi etc.), secundari şi terţiari, constituiţi din peştii carnivori
(păstrăv, lipan, lostriţă etc.). In final, intră în acţiune organismele descompunătoare, care readuc în
circuitul materiei substanţele minerale componente, provenite din degradarea resturilor organice
animale sau vegetale.
Asociaţiile de plante şi animale, între care se stabilesc relaţii de interdependenţă, constituie
un lanţ trofic, iar fiecare etapă a acestuia constituie un nivel trofic. Fiecare peşte îşi are locul său,
unde-1 găsim ocupând o anumită nişă ecologică, în care consumă, se odihneşte, se reproduce, se mişcă
şi moare. In acest context, transformările energetice din ecosistem înregistrează un bilanţ periodic,
care este reflectat de productivitatea sa. Se distinge o producţie brută, care este reprezentată de
cantitatea de biomasă produsă într-un an de un nivel trofic sau de unul din constituenţii săi. Producţia
netă este egală cu producţia brută, minus energia consumată prin respiraţie. Producţia totală a
ecosistemului este compusă din producţia primara, constituită din plantele acvatice şi fitoplancton,
producţia secundară, constituită din consumatorii primari (peştii fitofagi) şi producţia terţiară,
reprezentată de consumatorii secundari (peştii carnivori), între producători şi categoriile de
consumatori există raporturi cantitative, ca şi în cazul ecosistemelor terestre.'
Productivitatea ecosistemelor acvatice este influenţată, în primul rând, de calităţile apei, ca
mediu de viaţă al organismelor cu respiraţie acvatică, în acest sens, nu rol însemnat îl joacă
proprietăţile fizice ale apei, cum sunt: capacitatea calorică, densitatea, transparenţa, proprietăţile
chimice, ca şi caracteristicile dinamice ale apei (ape stătătoare, ape curgătoare). Toate acestea
determină o distribuţie a organismelor acvatice în funcţie de exigenţele lor.