POPULĂRI Şl REPOPULĂRI CU SALMONIDE

Datorită unor cauze naturale sau artificiale, multe ape de munte rămân fără populaţie
piscicolă care să le valorifice potenţialul biogenic. în astfel de situaţii, este necesară stabilirea, prin
observaţii şi cercetări, a cauzelor care au generat această stare de lucruri, după care, în primă urgenţă,
se vor lua măsuri de eliminare a influenţei factorilor nocivi, trecându-se la executarea amenajărilor
necesare restabilirii condiţiilor de mediu favorabile existenţei salmonidelor. Odată realizate aceste
condiţii, se poate trece la repopularea apelor respective, în cazul lacurilor de baraj, după ce se constată
condiţiile favorabile pe care le pot întruni, acestea se populează cu specii adecvate. Tot în cadrul
acţiunilor de populare se încadrează măsurile de introducere, în unele ape, a unor specii noi ce nu au
existat în biotopul respectiv. Atât populările, cât şi repopulările, se pot realiza prin mai multe metode:
cu reproducători, cu puieţi sau cu icre.

REPOPULAREA CU ICRE
Este utilizată în situaţiile în care celelalte metode nu sunt aplicabile. Metoda constă în
recoltarea şi fecundarea icrelor în timpul „boiştei” şi apoi introducerea lor în grupe de 300-500 bucăţi
în pietriş, la adâncimea de 10—20 cm, în locurile de „boişte”. În Franţa, s-a experimentat metoda
Vibert, care s-a extins apoi în mai multe ţări: icrele fecundate, în număr de l 000, se introduc în cutiuţe
de plastic ce au numeroase orificii de 0,6 cm. Cutiuţele se îngroapă în pietriş grosier, la 20-25 cm
adâncime.
REPOPULAREA CU REPRODUCĂTORI
Constă din lansarea în apele curgătoare sau în lacurile de baraj a unui număr de păstrăvi
ajunşi la vârsta reproducerii. Se poate executa operaţia şi cu exemplare de l-2 ani, introducând în
paralel şi una sau două generaţii de puieţi. în acest ultim caz, se poate admite pescuitul chiar din
primul an al introducerii păstrăvului.
REPOPULAREA CU PUIEŢI
Este metoda cu cea mai largă utilizare în practică. În aplicarea ei se deosebesc unele
diferenţieri în raport de vârsta la care se produce lansarea. Astfel, sunt situaţii când puieţii se lansează
la vârsta de l-3 luni sau la 5-6 luni. Pentru o reuşită cât mai mare, este indicat să se utilizeze puieţi de
5-6 luni, aceştia având şanse mai mari să supravieţuiască factorilor nefavorabili, în acest scop, se
recomandă ca puieţii de 4-5 săptămâni, când punga vitelină este resorbită în proporţie de 2/3, să fie
luaţi din păstrăvărie şi introduşi în locuri de deversare, special amenajate pe cursul apei în care se va
face lansarea. Aceste bazine, sumar amenajate, poartă denumirea de topliţe. Prin construcţie, ele
trebuie să asigure: protecţia puieţilor împotriva viiturilor şi a peştilor mari, un debit corespunzător şi
un sistem eficient de evacuare a apei. Densitatea puieţilor în „topliţe” poate fi de 8-10 puieţi pe l m2
luciu de apă, acolo unde există hrană naturală abundentă. Topliţele se construiesc în locuri cu
denivelări ale terenului, situate între coasta dealului şi albia apei, pe locul de scurgere a unui izvor,în
albia unui pârâiaş sau pe un braţ mort. Acolo unde distanţa între cele două maluri ale izvorului este
mai mică, se execută un dig de pământ în spatele căruia se formează un luciu de apă. Obişnuit, digul
este protejat de un perete de bârne. în partea inferioară a digului se amplasează un canal din scânduri
groase (dulapi) cu secţiunea pătrată, prevăzut cu o vanetă de închidere de 20-30 cm. Sub coronamentul
barajului se amplasează un alt canal din dulapi, care serveşte la evacuarea apei. Spre interior, acesta
este prevăzut cu o sită cu orificii de 2-3 mm. Pe coronament se amplasează al treilea canal
(„preaplin”), pentru evacuarea apei în cazul unui debit ridicat. Este indicat ca în bazine să se introducă
snopi de craci, pentru a asigura puieţilor locuri de adăpost, în mod normal, la puieţii deversaţi toamna,
coeficientul de supravieţuire este de 25—30%. În cazul că în „topliţe” se administrează şi hrană,
coeficientul va depăşi 50%. Lansarea (deversarea) se va face după evaluarea numărului de puieţi
necesar.