Pastravul fantanel ( Salvelinus fontinalis )

Caractere morfologice. Corpul este verde-închis-măsliniu, pe spate marmorat, cu dungi
întunecate, alternând cu dungi deschise şerpuite, pe laturi auriu-portocaliu şi cu abdomenul albicios.
Numeroasele puncte roşii carmin sau galbene sunt înconjurate de o bordură albastră, înotătoarele
dorsală şi caudală au dungi închise, pectoralele, ventralele şi anala sunt roşiatice; la marginea
anterioară au două dungi, una roşie şi alta cenuşie negricioasă. In perioada de împerechere, culorile
devin mult mai vii. Corpul are obişnuit o lungime în jur de 20 (30) cm, iar înălţimea maximă reprezintă 19-27,8% din lungime. Capul ocupă 21,6-26% din lungime. Linia laterală cuprinde 200-250
solzi (fig.).
Răspândire. La noi a fost introdus în mai multe ape de munte, dintre care amintim: Negruţa,
Dumitreasa şi Irişoara, toţi afluenţi ai Someşului Mic. Prima încercare s-a făcut (în 1906) pe Valea
Tarcăului şi Valea Putnei. În 1962 a fost introdus în Valea Dejani - Făgăraş, iar în anii următori pe
Valea Iadului, Râul Sadului, Neagra Brostenilor, Valea Gurghiului, Valea Drăganului, Brodina şi
Lacul Şteviei (Retezat).
Ecologie. Fântânelul manifestă preferinţă pentru apele reci (12-15°), bine oxigenate, fapt
pentru care staţiunea convenabilă o constituie cursul superior al pâraielor de munte. Este sensibil la
variaţiile de temperatură şi la poluare. Este mai vioi şi mai îndrăzneţ decât păstrăvul. Se hrăneşte cu
râme, larve, viermi, melci etc. pe care-i caută neîncetat.
Reproducere. Are loc odată cu a păstrăvului indigen, cu care se încrucişează şi dă hibrizi
sterili. Este mai sensibil la bolile infecţioase, fapt pentru care creşterea sa intensivă este mai dificilă.
Alevinii au un ritm de creştere mai rapid decât la păstrăvul indigen. Astfel, după Pojoga, aceştia ajung
la vârsta de un an la 12-18 cm lungime şi 20-125 g. Excepţional se pot găsi, la vârste peste 4 ani,
exemplare de 35 cm lungime şi cu greutate de peste 0,5 kg.
Pescuit. Nu este reglementat separat, ci se încadrează în aceeaşi perioadă cu a păstrăvului de
râu şi în aceleaşi condiţii.
Creştere. Este mai puţin apt pentru creştere intensivă. Are o importanţă economică redusă,
iar carnea sa este mai puţin gustoasă decât a păstrăvului de râu. Materialul necesar popularilor se
produce în păstrăvăriile Valea Putnei, Dejani-Făgăraş, Gudea-Mureş şi Bîlea-Sibiu.